Rugăciunea lui Isus
Capitolul 17
20 Nu mă rog numai pentru ei, ci și pentru cei care vor crede în mine, prin cuvântul lor,
21 ca toți să fie una, după cum tu, Tată, ești în mine și eu în tine, ca și ei să fie una
c în noi, pentru ca lumea să creadă că tu m-ai trimis.
22 Iar eu le-am dat gloria pe care mi-ai dat-o, ca ei să fie una, după cum noi suntem una:
23 eu în ei și tu în mine, ca să fie desăvârșiți în unire
d, încât să cunoască lumea că tu m-ai trimis și i-ai iubit pe ei, așa cum m-ai iubit pe mine.
24 Tată, vreau ca acolo unde sunt eu să fie cu mine și cei pe care mi i-ai dat
e, ca să vadă gloria mea, pe care mi-ai dat-o, pentru că tu m-ai iubit înainte de crearea lumii.
25 Tată drept, lumea nu te-a cunoscut, dar eu te-am cunoscut, iar aceștia au cunoscut că tu m-ai trimis.
26 Eu le-am făcut cunoscut numele tău și-l voi face cunoscut, pentru ca iubirea cu care m-ai iubit pe mine să fie în ei și eu în ei".
Note de subsol
c Unele manuscrise omit: una.
d Unitatea pentru care se roagă Isus este pusă în relaţie, pe de o parte, cu comuniunea vitală a Fiului cu Tatăl, iar pe de altă parte, cu identitatea credincioşilor în faţa lumii. Oricare ar fi reacţia lumii, cei care sunt părtaşi la comuniunea lui Isus cu Tatăl sunt trimişi în lume tot la fel cum este trimis el. Exact ca în cazul lui Iuda - căderea lui nu modifică darul şi fidelitatea lui Isus -, tot la fel ostilitatea şi refuzul lumii nu trebuie să condiţioneze angajamentul celor trimişi, al credincioşilor.
e Lit.: ceea ce mi-ai dat. Totuşi, varianta aleasă este destul de atestată în manuscrise.